Recordurile lui LovendalBloom

Paranormal-Spiritualitate

Cele mai jenante 8 povestiri din Biblie

Duminica, 07 Mar 2010 / 13,706 vizualizari

vechiul-testamentBiblia este una dintre cele mai populare şi cele mai vândute cărţi din lume. Acoperind mii de ani de istorie, în ea se găsesc o mulţime de subiecte, ca de exemplu poveşti despre originea omului, natura umană, istoria regatelor, mântuirea personală sau sfârşitul lumii. Viaţa şi moartea, fericirea şi supărarea, binele şi răul. Toate se găsesc aici.

Totuşi, sunt ele aspecte din Biblie care te fac să-ţi fie jenă. Să vedem câteva povestiri din Biblie care îţi creează această jenă.

1) Adam şi Eva introduc sentimentul jenei pentru rasa umană

adam-si-eva

Facerea (3:7): “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.”

La început, vom vedea povestea lui Adam şi Eva, primul bărbat şi prima femeie care au descoperit ce înseamnă jena. În mijlocul Grădinii Paradisului, creată special de Dumnezeu pentru ei, ei puteau să mănânce orice, cu excepţia unui singur fruct. Datorită şarpelui, ei au ales să ignore porunca lui Dumnezeu. Ca rezultat, ei au devenit conştienţi de nuditatea lor. Şi s-au jenat. Şi de aceea şi-au pus frunze de smochin ca să-şi acopere părţile nude.

2) Profetul Valaam ia lecţii de la un măgar

valaam-si-magarul

Numerii (22:28-30): 28. Dar Domnul a deschis gura asinei şi aceasta a zis către Valaam: “Ce ţi-am făcut eu, de mă baţi acum pentru a treia oară?”
29. Şi Valaam a zis către asină: “Pentru că ţi-ai râs de mine; de aş fi avut în mână o sabie, te-aş fi ucis aici pe loc”.
30. Răspuns-a asina lui Valaam: “Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinereţile tale şi până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta aşa cu tine?” Şi el a zis: “Nu!”

Mulţi oameni găsesc umilitoare poziţia de a primi lecţii de viaţă de la cineva, dar cât de umilitoare poate fi situaţia în care cineva primeşte lecţii de viaţă de la un măgar? Se pare că acest lucru s-a întâmplat pentru un profet numit Valaam.

În Numerii 22, regele Balac al Moabiţilor, îngrijorat de puterea militară a Israeliţilor, decide să ceară ajutorul lui Valaam, care consta în binecuvântarea sau blestemarea oamenilor, în funcţie de instrucţiunile lui Dumnezeu. Având permisiunea divină de a-l vizita pe regele moabit, Valaam s-a încălecat pe un măgar şi a pornit la drum. Totuşi, Dumnezeu s-a mâniat şi a trimis un înger cu o sabie pentru a bloca drumul lui Valaam şi a-l forţa pe măgar să oprească. Valaam însă nu putea să vadă îngerul (ca măgarul), aşa că a continuat să bată măgarul, până când acesta să-i vorbească pe limba omenească. Penibil, dar, aparent, pentru Valaam nu era destul de penibil, căci a continuat să comunice cu măgarul până când a văzut îngerul.

3) “Îţi dau mâna fiicei mele dacă mi-aduci 100 de prepuţuri filistene”

100-preputuri-filistene

Cartea Întâi a Regilor (18:25): “Iar Saul a zis: “Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui”. Căci Saul avea în gând să piardă pe David prin mâna Filistenilor”.

Înainte ca frumosul şi mândrul David să devină rege al Israelului, el trebuia să se confrunte cu gelosul rege Saul, care-l ura şi care-l dorea mort. Aflând că fiica sa, Micol, era îndrăgostită de David, el avu o idee “strălucită”: aceea de a-l pune pe David într-o situaţie din care să rezulte moartea sa de către duşmanii lui Israel, filistenii.

Astfel, pentru a-i da mâna lui Micol, Saul i-a spus lui David să-i aducă prepuţurile a o sută de filisteni; cu alte cuvinte, dacă David dorea să se însoare cu Micol, trebuia să ucidă o sută de duşmani inamici, şi să aducă cu el dovezile. Misiunea era o misiune de sinucidere, dar David şi oamenii săi nu numai că se întoarse viu şi nevătămat, dar, în loc de 100 prepuţuri, îi adusese 200 de prepuţuri.

4) Noe, beat fiind, s-a dezbrăcat nud în cortul său

noe-gol

Facerea (9:20-22): “20. Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ şi a sădit vie.
21. A băut vin şi, îmbătându-se, s-a dezvelit în cortul său.
22. Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, a spus celor doi fraţi ai săi.”

Tocmai ai supravieţuit unui potop mondial. Viaţa de pe Pământ aproape că a fost anihilată. Tu şi cu membrii familiei voastre sunteţi acum responsabili pentru repopularea suprafeţei Pământului. Aşa că ce faceţi? Plantaţi o vie, faceţi nişte vin, vă îmbătaţi şi apoi vă dezbrăcaţi în nud în cortul dvs. Să spunem că lucrul acesta n-ar fi atât de rău, dar Noe era încă inconştient când fiul său, Ham, a intrat în cort şi l-a văzut pe tatăl său gol. În loc să-l acopere, Ham a făcut glume cu privire la acest lucru, fraţilor lui, Sem şi Iafet. Aceştia, au intrat cu spatele înainte, au luat o haină şi au acoperit goliciunea tatălui lor, fără să o vadă. Vă daţi seama ce sentiment de jenă pe capul lui Noe, atunci când s-a trezit din beţie? Cred că în sinea sa spunea: “Ce-am făcut!?”

5) Ca să fii alesul lui Dumnezeu, trebuie să fii tăiat împrejur

avraam

Facerea (17:1-5; 10): “1. Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, i S-a arătat Domnul şi i-a zis: “Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană;
2. Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare”.
3. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis:
4. “Eu sunt şi iată care-i legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare,
5. Şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare.
10. Iar legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam, pe care trebuie să-l păziţi, este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur.”

Atunci când a împlinit 99 de ani, Avram şi cu Dumnezeu au încheiat un legământ. În schimbul faptului ca el să fie tatăl a numeroase naţiuni şi să moştenească pământul Canaanului, Avram trebuia ca: 1) să fie fără prihană; 2) să-şi schimbe numele în Avraam şi 3) să se taie împrejur, adică să-şi scoată pielea din jurul penisului. Poftim!? Cred că trebuie să fi fost un moment tare jenant pentru Avram când a aflat ceea ce i s-a cerut.

6) Dumnezeu i-a ordonat lui Osea să-şi ia o nevastă desfrânată

osea

(Osea, 1:2): “Începutul cuvântului Domnului către Osea. Şi a grăit Domnul către Osea: “Ia-ţi de nevastă o femeie desfrânată şi să ai copii de desfrânată! Căci iată a desfrânat pământul lui Israel, abătându-se de la Domnul”.

Viaţa profetului din Vechiul Tesatament nu e neapărat una plăcută. De exemplu, în cazul lui Osea, profetul Israelului din timpul regelui Ieoboam, Dumnezeu i-a poruncit un lucru jenant, şi anume să se căsătorească cu o prostituată. Chiar dacă-l va înşela!

7) Cum a fost înşelat Iacob luându-şi o soţie mai bătrână

iacob-lia

Facerea (29:16-25): 16. Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia şi pe cea mai mică o chema Rahila.
17. Lia era bolnavă de ochi, iar Rahila era chipeşă la statură şi tare frumoasă la fată.
18. Lui Iacov însă îi era dragă Rahila şi a zis: “Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică”.
19. Zisu-i-a Laban: “Mai bine s-o dau după tine decât s-o dau după alt bărbat. Rămâi la mine!”
20. Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani şi i s-a părut numai câteva zile, pentru că o iubea.
21. Apoi a zis Iacov către Laban: “Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit zilele să intru la ea”.
22. Atunci a chemat Laban pe toţi oamenii locului aceluia şi a făcut ospăţ.
23. Iar seara a luat Laban pe fiica sa Lia şi a băgat-o înăuntru şi a intrat Iacov la ea.
24. Şi Laban a dat pe roaba sa Zilpa, roabă fiicei sale Lia.
25. Dar când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Şi a zis Iacov către Laban: “Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai înşelat?”

Ce mai bună cale de a-ţi înşela viitorul ginere e aceea de a-i promite mâna unei fiice, dar apoi să-l păcăleşti, oferindu-i mâna fiicei sale mai bătrâne? Exact aşa s-a întâmplat şi cu Laban, care l-a păcălit pe ginerele său, Iacob.

Laban avea două fiice: Lia şi Rahila. Lia era urâtă şi bătrână, dar Rahila era frumoasă şi mai tânără. Lui Iacob i-a plăcut de Rahila, aşa că, pentru a ajunge să se căsătorească cu ea, trebuia să servească şapte ani la casa lui Laban, aşa cum a ajuns la înţelegere cu acesta. După ce au trecut cei şapte ani, Laban, care dorea să-şi mărite mai întâi fiica mai bătrână, a îmbrăcat-o pe aceasta în rochia de mireasă a lui Rahila; voalul din faţa sa, şi întunericul din camera măritişului, l-au făcut pe Iacob să nu-şi dea seama de înşelătorie decât a doua zi dimineaţă. Ce penibil trebuie să se fi simţit a doua zi când şi-a dat seama că se culcase cu urâta Lia, în loc de frumoasa Rahila!

8 ) Lot face sex cu propriile fiice! Jenant!

lot-si-fiicele-sale

(Facerea 19:31-33): “31. Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: “Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.
32. Haidem dar să îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el şi să ne ridicăm urmaşi dintr-însul!”
33. Şi au îmbătat pe tatăl lor cu vin în noaptea aceea; şi în noaptea aceea, intrând fata cea mai în vârstă, a dormit cu tatăl ei şi acesta n-a simţit când s-a culcat şi când s-a sculat ea.”

Povestea lui Lot şi a celor două fiice ale sale ne oferă încă un exemplu la ce poate duce beţia. Îmbătarea cu vin trebuie să fie evitată, în special dacă te afli singur în munţi cu fiicele tale, căci nu se ştie niciodată cum incestul poate apărea.

După ce au fugit de năpasta abătuta asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora, Lot şi fetele sale s-au stabilit în munţi. Cele două fiice, presupunând că lumea a fost distrusă de foc şi pucioasă, au ajuns la concluzia că, pentru a-şi păstra linia familială, ele trebuie să să-şi îmbete tatăl şi…să se culce cu el!

(c) www.recorduri.lovendal.net. Acest articol a fost tradus şi adaptat de către site-ul “Recordurile lui Lovendal”. Pe alte site-uri pot fi publicate doar primele 50 de cuvinte din articol şi trebuie să se precizeze linkul către acest articol. Încălcarea acestor condiţii nu reprezintă voinţa site-ului, care-şi rezervă dreptul de a acţiona pe cale de consecinţă.

Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
21 Comentarii
    • Imi cer scuze pt. postul putin cam lung, dar merita citit, veti vedea la sfarsit cine e personajul!
      Dumnezeu vs. stiinta:
      Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
      Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
      Esti crestin, nu-i asa, fiule?
      Da, dle, spune studentul
      Deci crezi in Dumnezeu?
      Cu siguranta
      Dumnezeu e bun?
      Desigur, Dumnezeu e bun.
      E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
      Da
      Tu esti bun sau rau?
      Biblia spune ca sunt rau.
      Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
      Da, dle. As incerca.
      Deci esti bun.
      N-as spune asta.
      Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
      Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
      El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
      Studentul tace.
      Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
      Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
      Pai…, da, spune studentul
      Satana e bun?
      Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
      De unde vine Satana?
      Studentul ezita. De la Dumnezeu.
      Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
      Da, dle.
      Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
      Da
      Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
      Din nou, studentul nu raspunde.
      Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
      Studentul se foieste jenat.
      Da
      Deci cine le-a creat?
      Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
      Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
      Da, dle profesor, cred.
      Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
      Nu, dle. Nu L-am vazut.
      Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
      Nu, dle, nu l-am auzit.
      L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
      Nu, dle, ma tem ca nu.
      Si totusi crezi in el?
      Da.
      Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
      Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
      Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
      Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
      Dle profesor, exista caldura?
      Da
      Si exista frig?
      Da, fiule, exista si frig.
      Nu, dle, nu exista.
      Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
      Studentul incepe sa explice.
      ‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
      Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
      Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
      Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
      Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
      Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
      Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
      Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
      Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
      De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
      Poti explica in ce fel?
      Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
      Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
      Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
      Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
      Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
      Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
      Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
      Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
      Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
      Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
      La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
      Profesorul s-a asezat.

      (Studentul era Albert Einstein)

    • LRN felicitari o istorioara superba

    • bai , da profesorul din punct de vedere senzorial este la fel ca si studentul ?! deci studentu isi neaga singur exestenta… nu are nici el creier. la vazut cineva?! :))Vorbesc de creierul studentului .

      pt Einstein e prea de tot . MINCINOSULE!!!!

      Tipic cleric!!!! MANGLEALA de biserica , manipulari de cuvinte si evident de nume sonore.RUSINE!!

      Einstein a zis : nici o problema nu poate fi rezolvata la acelasi nivel al cunostintelor care au creat-o !CONCLUZIA …

      P.S. Studentul e mort deci totul e plauzibil.. cunoastem natura umana de a minti, etc.

    • Domnule “muccel mic” povestea e reala.Doar ca nu studentul nu e Albert Einstein.Nu se stie sigur cine a fost acel student care l-a invatat pe profesor.E posibil sa fi fost Abraham Lincoln sau Isaac Newton.Dar nu este batut in cuie asa ca niciodata nu vom sti cu siguranta,dar cea spus acel student este total adevarat.

    • In ultimul timp tot circula pe net tot felul de pps-uri “Dumnezeu vs. stiinta:”
      E o gluma buna. Lasand la o parte faptul ca “argumentele ” studentului daca stai si le analizezi sunt cel putin jenante, Einstein nu a scis niciodata asa ceva. Seamana cu o carticica editata de pocaiti. Einstein era ATEU.
      CATEVA DIN AFIRMATIILE LUI: Este, bineînţeles, o minciună, ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase, o minciună repetată sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal şi n-am negat niciodată aceasta, ci am exprimat-o clar. Dacă există în mine ceva care poate fi numit religios, atunci este admiraţia neţărmurită pentru structura acestei lumi, pe atât pe cât ştiinţa noastră o poate evidenţia.”
      “Cuvântul “Dumnezeu” nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.”
      Cu putina cautare pe net se poate vedea ca asa-zisa conversatie intre profesor si Einstein e doar prozelitism.

    • Domnule Teodorescu Einstein era deist.Si e o mare diferenta intre ateu si deist.Si am mentionat ca acel student nu era Einstein.Ah!Da.Apropo sunt multe citate ale lui Einstein pe net care nu sunt ale lui.Interesant.Nu?

    • În primul rând LRN ce încerci să faci expunând povestioara aceea la articolul acesta? Să diminuezi impactul articolului asupra unora care ar putea să înceapă să se îndoiască de sfinţenia “cărţii sfinte”? Şi desigur, asocierea unei povestioare, scrisă de un fanatic religios anonim, cu un nume sonor al istoriei, despre care “nu ştim cu siguranţă cine e dar suntem siguri că e vreo mare personalitate decedată”, este un gest deplorabil frecvent printre activităţile teiştilor.

      Acum să analizăm povestioara. Începe cu modelul standard al ateului (din viziunea teistă) care a devenit ateu doar pentru că a trecut prin nişte momente foarte grele ale vieţii şi s-a enervat aşa de tare încât a refuzat să mai creadă în divinitate. După ce profesorul teleghidat îşi termină discursul elevul începe un joc al interpretării realităţii, şi spune el că nu există frig, întuneric sau rău ci doar căldură, lumină şi bine în cantităţi mai mici sau mai mari, frigul fiind absenţa căldurii, întunericul absenţa luminii iar răul absenţa binelui. Păi prin logica asta la fel de bine pot să spun că nu există căldură, lumină, viaţă sau bine ci doar frig, întuneric, moarte şi rău în diferite cantităţi, căldura fiind absenţa frigului, lumina fiind absenţa întunericului, viaţa fiind absenţa morţii iar binele fiind absenţa răului. Ca să înţelegem mai bine trebuie să ştim că în univers există trei stări fundamentale ale substanţei: pozitivă, negativă şi neutră. Universul, după accepţiunile actuale, a luat naştere printr-o rupere a simetriei, astfel nimicul, zero, s-a divizat în pozitiv şi negativ, asta fiind tot ceea ce există şi acum în univers, entităţi pozitive negative şi neutre. Căldura se manifestă prin agitarea particulelor, cu cât temperatura e mai mare cu atât agitându-se mai mult, iar când se ajunge la 0 grade kelvin sau -273,15 grade celsius agitaţia încetează, însă asta nu înseamnă că nu există mai departe, după 0 grade kelvin agitaţia se reia în sens invers, corespondent probabil antimateriei. Oricum asta nu are nici o relevanţă pentru argumentul studentului din moment ce creierul uman nu foloseşte scara de valori absolute a universului ci generează una proprie, creierul resimte temperatura înconjurătoare raportând-o la corp, noi percepem lucrurile ca fiind calde, reci sau neutre în raport cu temperatura corpului nostru, de aceea nu e nevoie să atingem zero absolut pentru a înţelege ce înseamnă frigul… Şi da, poţi măsura frigul dacă vrei să o iei din perspectiva asta, prin măsurarea gradelor sub temperatura optimă corpului.
      În cazul luminii lucrurile sunt şi mai şi… lumina percepută de noi nu este generată în mod direct de către lumina fizică, adică de fotoni, ci este o senzaţie creată de creierul nostru şi asociată cu informaţia primită de la ochi despre ea. La fel de bine creierul ar putea asocia senzaţia de lumină cu întunericul iar informaţia primită despre fotoni cu negrul, ar rezulta astfel un fel de vedere în negativ…
      Binele şi răul sunt două concepte generate de mintea noastră şi sunt resimţite de noi prin organele de simţ sub forma stimulilor pozitivi sau negativi; fiecare dintre ele există la fel de mult ca şi celălalt…
      Moartea este tocmai opusul vieţii deoarece se manifestă ca un fenomen anti-viaţă, ea apare doar prin distrugerea vieţii, nu prin simpla inexistenţă a ei; este o diferenţă între lipsa vieţii, specifică unui obiect de exemplu, şi moarte, manifestată doar ca încetare a activităţilor vitale ale unui organism viu.

      “Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua.”
      Cunoştinţele în acest domeniu au avansat incredibil de mult în relativ scurta perioadă în care savanţii au început să aibă acces la instrumentele necesare. Numai un fanatic teist care inventează poveşti din mers poate avea pretenţia ca acest domeniu extrem de complex să fie epuizat aşa peste noapte. Dacă ceva nu se cunoaşte acum nu înseamnă că se va cunoaşte niciodată.

      Acum prostia cu creierul profesorului, doar executând simplele etape ale experimentului ştiinţific poţi demonstra (dacă nu crezi) că o persoană are creier (desigur asta presupune să-i deschizi craniul) însă nu există nici un experiment ştiinţific care să releve existenţa vreunei divinităţi…

    • poate pareau jenante cindva,dar uitindu-ne la lumea din jur,mai sunt atit de jenante?

    • Probabil vin c-am tarziu cu impresia despre articol si comentarii.., si nu ma limitez doar la el.., pentru ca nu cartea (hartia si cerneala) este cea care creeaza povestirile “jenante”(de aceeea sa nu o dispretuim) ci omul prin mizeria faptelor lui.
      Nu gresesc deloc spunand ca putem continua cu a 9-a povestire (evident nementionata in Biblie) in care sa relatam ca JENANTA existenta unor oameni care parcurg fila cu fila prima carte din Torah si ceea ce gasesc in ea important pentru ei cat si de transmis altora sunt doar aceste “povestiri jenante”
      Si daca s-ar scrie o carte, (numiti-o cum vreti) cu intamplari sau inchipuiri jenante ma gandesc daca ar fi vreun om care sa nu scape nementionat in ea… sau mai corect ar fi o carte pentru fiecare…
      Concluzia…, suntem jenanti…, nu Biblia, nu stiinta, nu societatea, nu altii…, ci noi.. fiecare.., si ce e trist ca nu ne mai roseste obrazul…
      JENANTA dorinta noastra de a ne maguli ca suntem mai buni evidentiind murdaria altora…

    • Androbeta, poti masura frigul sau intunericul? frigul de ce nu are valori pozitive, asa cum are caldura? de ce spui “minus 50 grade celsius”, de exemplu, si nu spui 50 grade celsius? “minus” nu inseamna, oare, “fara”? din punctul meu de vedere, valorile negative reprezinta o absenta, o lipsa. concluzia o tragi singura.

Comentati
Numele dvs ↓
E-mailul dvs ↓
Site-ul dvs ↓
Spuneti-ne ce credeti ↓
Cautare
This movie requires Flash Player 9
Secretele lui Lovendal Pandantivele Almeea
Comentarii recente Cuvinte-cheie principale Trafic
eXTReMe Tracker
Administrare site