A fi geniu e un lucru de invidiat de mulţi dintre noi, dar credeţi că e atât de uşor să ajungi aşa ceva? Din istorie, se poate observa că nu puţine genii au fost de fapt persoane destul de nebune. Se poate deduce de aici concluzia că geniile aduc nebunie? Greu de spus. Site-ul “Recordurile lui Lovendal” vă prezintă, în premieră pe România, un top al celor mai mari 10 genii nebune din istoria omenirii.

1) Voltaire (1694-1778) - filosof francez

Voltaire a fost neurastenic şi ipohondru. Şi-a petrecut întreaga viaţă îngrijindu-şi sănătatea şi declarând că nu se plânge câtuşi de puţin că e bolnav. A crezut că şi-a pierdut şi el vederea, atunci când doamna de Deffaud a orbit. „Mi-am trăit viaţa murind” a spus el, „sunt mai slab decât un schelet şi mai muribund ca niciodată…” Şi cu toate acestea a trăit optzeci de ani.

2) Diderot (1713-1784) - filosof şi scriitor francez

Diderot închiria trăsuri, le uita apoi în diverse locuri şi atunci când erau descoperite, plătea pentru zile întregi de folosire. Acelora cu care se întreţinea, le ţinea un monolog interminabil, vorbind de cele mai multe ori ca un somnambul.

3) Friedrich Nietzsche (1844-1900) - filosof german

Nietzsche a fost în repetate rânduri internat în ospicii, ca până la urmă să rămână definitiv, ca incurabil, în stabilimentul profesorului Binswanger din Jena. După Lichtenberger, brusc şi fără tranziţie, a fost cuprins de noaptea nebuniei. A fost fulgerat pe neaşteptate, la Turin, în prima zi a lui ianuarie 1889. Se aşteaptă încă din partea unor psihiatri ca să descifreze operele sale Profet al supraomului, Întoarcerea eternă dar mai ales lucrarea sa capitală Aşa grăit-a Zarathustra apărută în 1883-1886. Menţionăm că s-au făcut încercări din punct de vedere psihanalitic. Hitler a avut un adevărat cult pentru Nietzsche ca filozof.

4) Isaac Newton (1642-1727) - fizician şi matematician englez

În tinereţe a avut crize şi chiar lungi perioade de nebunie. Când mergea cu trăsura, se ţinea strâns cu ambele mâini. în scrisorile sale, uneori confuze şi obscure, se plângea că este persecutat. Toată viaţa s-a comportat ca un om distrat. La vârsta de cincizeci şi doi de ani, în 1694, a avut o criză de nervi, a cărei natură nu s-a putut stabili.

5) Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) - poet german

Goethe şi-a scris multe dintre poeziile sale într-o stare mult asemănătoare somnambulismului. Poseda un caracter labil, ce trecea extrem de uşor de la o stare de bucurie la melancolie. Într-o zi, şi-a asigurat prietenii că şi-ar fi zărit propria-i umbră venind în întâmpinarea sa. Hahn, pe baza lucrării lui Mobius, a studiat îndeaproape pishopatologia lui Goethe. Despre bunicul său se spune că ar fi fost într-o oarecare măsură vizionar, a avut presentimente şi visuri premonitorii ca şi alte fenomene parapsihologice. Sora sa era o persoană originală, anormală, degenerată.

El însuşi, de altfel, a afirmat în repetate rânduri, că avea din naştere o tendinţă ipohondră. Prezenta accese neajustificate de mânie, în timpul cărora delira. Era obsedat de ideea sinuciderii (Werther). Mobius a comparat perioadele de producţie literară, cu fazele nebuniei clinice. În opera lui Goethe putem identifica numeroşi degeneraţi, isterici şi chiar alienaţi. Aceste prototipuri nu le studia în azilele de alienaţi, de care avea groază, ci le observa în societatea pe care o frecventa.

6) Frederic Chopin (1810-1849) - compozitor polonez

Toată viaţa a manifestat o nervozitate excesivă, ce s-a accentuat o dată cu scurgerea timpului. A murit de tuberculoză la vârsta de 39 ani. Sora sa a murit la 16 ani, de aceeaşi maladie.

7) Andre Marie Ampere (1775-1836) - fizician şi matematician francez

Marele fizician francez nu-şi putea exprima ideile decât plimbându-se, timp în care întreg corpul îi era cuprins de o continuă agitaţie.

8 ) Madame de Stael (1766-1817) - scriitoare franceză

Se droga de predilecţie cu opiu, luat în mari cantităţi. Obişnuia ca înainte de culcare, să îmbrace o haină de blană. Când era acasă, îi plăcea să se joace rulând între degete mici bucăţele de hârtie. Valetul primise dispoziţie să-i pună la îndemână pe şemineu o întreagă provizie.

9) Torquato Tasso (1544-1595) - poet italian

Autor al celebrei epopei Ierusalimul eliberat, Tasso şi-a povestit stările de care era cuprins, mai ales halucinaţiile, de obicei auditive (strigăte de bărbaţi şi femei, râsete de animale, cântece, fluierături, bătăi de clopote, tic-tacuri de ceasuri etc). Spunea că vede un cavaler ce se aruncă asupra sa şi-l trânteşte la pământ sau că este copleşit de animale apocaliptice. Din cauza acestor stări, într-o zi a luat un cuţit şi a încercat să-l lovească pe un servitor ce intrase în camera sa cu diverse treburi. Credea că boala i se datorează unei vrăji şi vorbea de dublul său ce îi aducea scrisorile sau de un magician care îi lua pâinea. A menţionat cu tristeţe: „nu neg că sunt nebun”, fapt care demonstrează că totuşi avea perioade de remisiune a bolii, când era conştient de starea sa.

10) Arthur Schopenhauer (1788-1860) - filosof german

A prezentat o ereditate nevropatică foarte încărcată. Bunica sa avea o mătuşă şi un bunic nebuni. Tatăl său, surd din tinereţe, avea mania călătoriilor, era cuprins brusc de furie, angoase şi s-a bănuit că ar fi vrut să se sinucidă. Soţia lui Schopenhauer era mizantroapă, bizară până la obsesii şi se spune că era de moravuri uşoare… Fratele filozofului, Frederich, a fost atins de imbecilitate.

Filozoful însuşi, în tinereţe, simţea că este posedat de un demon şi timp de săptămâni nu vorbea cu nimeni, mergea pe stradă vorbind singur, cu voce tare şi gesticula. Odată i-a fracturat o mână proprietarului său pentru că l-a auzit sporovâind în anticamera apartamentului său. Altă dată s-a înfuriat şi a refuzat să-şi mai plătească datoriile atunci când i-au fost cerute. Îşi semna numele cu litera „p”, şi-a ars barba în loc să se radă; îşi ascundea banii în călimară, iar hârtiile de valoare, în plapumă. Notiţele le redacta în limbile greacă, latină sau sanscrită şi le ascundea prin cărţile din bibliotecă pentru ca să nu i le fure cineva. Se considera victima unei vaste conspiraţii puse la cale de către profesorii de filosofic. Potrivnic făţiş al monogamiei, propovăduia tetragamia, căreia pe moment nu-i găsea decât un singur inconvenient:  cum să te comporţi cu patru soacre! În testamentul său, şi-a lăsat întreaga avere soldaţilor şi câinelui favorit.

(c) www.recorduri.lovendal.net. Acest articol a fost tradus şi adaptat de către site-ul “Recordurile lui Lovendal”. Pe alte site-uri pot fi publicate doar primele 50 de cuvinte din articol şi trebuie să se precizeze linkul către acest articol. Încălcarea acestor condiţii nu reprezintă voinţa site-ului, care-şi rezervă dreptul de a acţiona pe cale de consecinţă.